Cum şi când te-ai apucat de blogging?
Dacă mă gândesc bine, am început prin 1981-1982. De fapt, atunci… am scos primul meu “ziar” (pe urmă, am mai scos câteva reviste, dar ziare nu), care a apărut numai în locuinţa mea de atunci (eram “bazinar”, dacă vorba asta mai poate spune ceva), în câte un exemplar, vreme de vreo 10 numere. Era, dacă mă gândesc bine, un jurnal de fapt divers (dacă ar fi să mă exprim în termini pe care i-am deprins mai târziu), în 4 pagini A4 (desprinse de la mijlocul unui caiet cu pătrăţele), a cărui machetă, dacă îmi amintesc bine, semăna destul de mult cu machetele unor ziare de acum (poate că mi-a prins bine; în timp, am realizat sau am contribuit la conceperea layout-ului pentru cel puţin 5 ziare diferite). În ce priveşte conţinutul, era vorba, cred, despre un tabloid sadea, avant la lettre (pentru mine/ pentru noi). Povesteam bârfe şi certuri de prin vecini, despre războaiele de la bloc (“bazinarii” erau mai mereu în conflict cu cei de la bărcuţe şi cu cei de peste stradă), despre campionatele de fotbal din casa scărilor (cu jetoanele de plastic ale fiecărui concurent, pe un dreptunghi de carton; pe jetoane lipiserăm numerele de pe tricourile jucătorilor pe care “îi reprezentam”; eu, ca dinamovist, intram pe teren cu Eftimescu şi apoi tânărul Moraru în poartă, cu Dinu, I. Marin, Dragnea, Augustin, Ţălnar, Dudu Georgescu, Orac, Mulţescu, suceveanul Stredie…). De ce m-am apucat? Iată că mi-e dificil să retrăiesc acum emoţiile de atunci, pentru a mă explica. Iar dacă m-aş explica doar de nevoia explicaţiei, probabil că aş genera o ficţiune. În orice caz, după aceea m-am apucat de… roman (inspirit de Dumas, însă pe legende şi istorii moldoveneşti). Pe urmă de versuri (pe la 14-15 ani). De proză (cât de cât onorabilă, publicabilă), pe la 17. În 1992, împreună cu doi prieteni, am conturat prima revistă (aproape) adevărată. Aşadar, la cam 10 ani de la primele experienţe ale scrisului (dincolo de corvoada temelor). Pentru ca peste alţi 10 ani să-mi dau seama că deja scriam pe net, pe subdomenii de la rhp.ro şi go.ro, pentru ca la puţin după aceea să încep aventura (încă neîncheiată, deşi produsul cam boleşte de-o vreme) NordLitera.ro. Între timp, am început să mă joc (nu fiindcă toţi s-ar juca, ci pentru că nu eram eu suficient de consecvent) cu câteva bloguri; ba, pentru unii, le-am conturat şi le-am administrat, în vreme ce pe-ale mele le-am tot părăsit după câte o sincopă; asta fiindcă după ce le revedeam mi se păreau deja străine). De câteva săptămâni mă străduiesc să am altul (cel pe care vi-l sugerez), unde să fiu mai consecvent, faţă de mine cel puţin.
Ce beneficii crezi că ţi-a adus blogul?
Câteva, doar câteva dintre beneficii ar fi acestea: mă ajută să mă simt mai liber (chiar şi când notez nimicuri), dincolo de ceea ce fac/ scriu/ imaginez/ fotografiez… în baza unor contracte sau a altor obligaţii; mă ajută să mă regăsesc, să mă reinventez, să mă reîncarc prin alţii, prin cei cu care ajung să interacţionez (fie că le plac, fie că nu).
Cât de eficient consideri că este blogul ca instrument de comunicare?
Interesantă întrebare, însă mi-ar fi dificil să vă răspund aici. M-aş simţi obligat să scriu câteva eseuri (adevărul este că unele sunt aproape finalizate, iar altele, cel puţin schiţate) despre… elemente de istorie a diaristicii şi de istorie a webblogului/weblogului (să nu credeţi că acest tip – de fapt, nu este vorba doar despre un singur tip, ci despre o polifonie discursivă ale cărei nuanţe sunt date tocmai de abaterile de la ceea ce ar putea fi la un moment dat normă şi, desigur, de fiecare individ în parte! – de comunicare s-a ivit odată cu netul, ci cu cel puţin 200 de ani înainte, în epoca romantică, pe când texte cu caracter public precum cele de acum puteau fi întâlnite (şi erau vehiculate pe suportul hârtiei) în albume, oracole de pension… Iar dacă avem în vedere eficienţa, ar trebui să decidem care ne-ar fi ţintele, care ne sunt mijloacele, ce tipuri de discurs uzităm şi în ce scop… ar fi multe de spus. Şi, dincolo de toate, majoritatea celor care ar poposi asupra acestei pagini n-ar avea răbdare să citească. Întrucât, dacă nu livrează informaţie menită a fi descărcată şi printată, o pagină web nu este interesantă pentru un internaut decât dacă oferă informaţie lapidară, de larg interes şi, dacă se poate, exemplificată prin imagini (aşa cum pagini de Scriptură au fost restituite pe icoane, pe ziduri de biserici…).
Ce înseamnă Internetul pentru tine?
Evoluţie. În Biblioteca din Alexandria, presupun, te preumblai printre imense rafturi cu papirusuri, piei scrise şi tăbliţe înpachetate. Şi-ţi alegeai ce doreai. Tot acolo (ca şi în amfiteatre, pieţe…) întâlneai oameni cu care să discuţi despre ce te interesa pe tine şi îi interesa pe ei. Acum, într-o lume pe care o descoperim a fi din ce în ce mai mare, procedăm oarecum similar, lovind tastele şi ţinând în palmă mouse-ul.
Ctrl+A Suceava / Ctrl + Liviu Dorin CLEMENT
Bogdan
ImakeTHIS
Suzy
Bogdan Popescu
Petru Burac
ArTiStul
Camil
creTzu